Sari la conținut
Semnale Economice cu Serghei

Macroeconomie

Șomajul: cum se măsoară?

Trei condiții în același timp te pun în rata șomajului. De ce doi oameni fără loc de muncă apar diferit în statistică și de ce circulă două rate.

6 min de citit

Scenă în stop-motion cu o marionetă în costum care întoarce un portofel gol, înconjurată de ziare pe care scrie ȘOMAJ, DATORII și INFLAȚIE.

Camelia și Sorin au 46 de ani amândoi, au lucrat în aceeași fabrică și au primit preavizul în aceeași zi, acum paisprezece luni. Amândoi vor să lucreze. Amândoi ar accepta mâine un post decent.

Camelia a trimis trei aplicații săptămâna trecută. Sorin a trimis ultima în primăvară și de atunci nu a mai făcut nimic concret, deși spune că ar merge oricând.

Unul dintre ei apare în rata șomajului. Celălalt, nu. Diferența nu ține de vârstă, de meserie sau de cât de mult vor. Ține de ce au făcut în ultimele patru săptămâni.

Trei condiții, toate în același timp

Cifra pe care o auzi la știri e rata șomajului în sens BIM — după definiția Biroului Internațional al Muncii, folosită ca să poată fi comparată între țări. INS o calculează pe baza unei anchete în gospodării, nu din dosare administrative. Cineva sună sau vine la ușă și pune întrebări despre o săptămână anume.

Ca să fii numărat șomer, trebuie să bifezi simultan trei lucruri: să ai între 15 și 74 de ani și să nu ai un loc de muncă, să fii disponibil să începi lucrul în următoarele două săptămâni și să fi căutat activ de lucru oricând în ultimele patru săptămâni.

Cuvântul care decide totul e „simultan".

Pune întrebările pe rând, la amândoi. „Ați lucrat în săptămâna trecută?" Nu, spune Camelia. Nu, spune și Sorin. „Ați putea începe lucrul în două săptămâni?" Da. Da. „Ați făcut ceva concret ca să căutați de lucru în ultima lună — ați sunat un angajator, ați trimis un CV, ați fost la agenție, ați dat un interviu?"

Aici răspunsurile se despart. Camelia: da, trei aplicații. Sorin: nu.

Atât. Camelia e șomer în sens BIM. Sorin nu e. Nu pentru că nu vrea să muncească, ci pentru că dorința nu se măsoară, iar acțiunea da. Ancheta nu are cum să întrebe „cât de tare îți dorești" și să pună răspunsul într-un tabel comparabil cu al Poloniei.

Mai e un prag pe care puțini îl știu. Ocupat, statistic, e cine a lucrat cel puțin o oră în săptămâna de referință, pentru a obține venituri. O oră. Dacă Sorin ar fi descărcat un camion pentru bani, o singură dată, chiar în săptămâna despre care e întrebat, ar fi trecut direct în coloana persoanelor ocupate.

Și încă ceva: rata nu se raportează la toată populația, ci la forța de muncă — ocupați plus șomeri. Pensionarii, elevii, oamenii care îngrijesc pe cineva acasă nu sunt nici la numărător, nici la numitor.

Sorin nu lipsește din statistică. E doar în altă coloană.

Aici e ușor de crezut că cineva ascunde ceva. Nu e cazul.

Sorin intră în populația inactivă, iar INS publică anual, tocmai pentru situații ca a lui, un set de trei indicatori suplimentari: persoanele subocupate, persoanele inactive care caută un loc de muncă dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul, și persoanele inactive care nu caută dar sunt disponibile. Ultimele două formează ceea ce INS numește forța de muncă potențială adițională.

Sorin e exact acolo: nu caută, dar ar fi disponibil.

Ordinele de mărime spun ceva. Potrivit comunicatelor INS, în 2023 numărul șomerilor BIM a fost de 455,6 mii de persoane, în timp ce forța de muncă potențială adițională cuprindea 202,4 mii. Pentru 2024, INS a raportat 223,7 mii de persoane inactive care doreau să lucreze. Oameni care nu apar în rata șomajului, dar despre care statistica știe.

A treia categorie e cea mai contraintuitivă și tot pe Sorin o poți urmări. Să zicem că peste o lună acceptă patru ore pe zi la un depozit, deși ar vrea normă întreagă. Din acel moment nu mai e nici inactiv, nici șomer: e persoană ocupată, cu totul, în cifra principală. Separat, o dată pe an, va apărea printre persoanele subocupate — cele care lucrează cu program parțial și care doresc și sunt disponibile să lucreze mai multe ore.

Deci nu e o omisiune, e o arhitectură. Indicatorul principal răspunde la o întrebare îngustă — câți oameni caută activ și nu găsesc — iar restul situațiilor se publică separat, anual, nu lunar. Ceea ce înseamnă că ajung mult mai rar în discuția publică.

De ce circulă două rate diferite

Dacă ai văzut vreodată, în aceeași săptămână, două procente care nu semănau, nu era greșeală de tipar.

Există și rata șomajului înregistrat, calculată de ANOFM. Se determină ca raport între numărul șomerilor înregistrați la agențiile județene, indemnizați și neindemnizați, și populația activă civilă. Adică numără oamenii care s-au dus și s-au înscris.

Camelia caută serios de 14 luni, dar nu a trecut niciodată pe la agenție. În rata INS apare. În cea a ANOFM, nu. Sorin nu apare în niciuna dintre ele.

Cele două se raportează și la baze diferite: cifra administrativă se calculează pe populația activă civilă, fără militari și alte categorii cu statut special, în timp ce ancheta INS folosește intervalul 15–74 de ani și include toată forța de muncă. Nu e o competiție între instituții. Sunt două instrumente cu întrebări diferite, iar distanța dintre ele e chiar informația utilă: cât de mulți oameni caută fără să treacă prin sistem.

Mai e un efect care încurcă lecturile rapide. Când economia merge prost destul de mult timp, oameni ca Sorin renunță să mai caute. În momentul acela ies din numărătoare și din numitor deodată. Rata poate să scadă tocmai pentru că situația s-a înrăutățit. Nu se întâmplă des și nu explică orice mișcare, dar e o posibilitate reală, iar din cifră singură nu o poți distinge.

Când auzi un procent, întrebarea care schimbă înțelesul nu e „cât e", ci „cine e înăuntru". Camelia e. Sorin, care a pierdut același loc de muncă în aceeași zi și ar munci mâine, nu e — și nici nu va fi, dacă între timp acceptă patru ore pe zi. Nimic din toate astea nu e ascuns; e scris în precizările metodologice. Doar că precizările metodologice nu ajung la buletinul de știri. Iar dacă tu sau cineva din casa ta sunteți în una dintre coloanele care se anunță o dată pe an, cifra oficială poate să scadă frumos fără să însemne, în bucătăria voastră, absolut nimic.

Surse:

Citește și