Sari la conținut
Semnale Economice cu Serghei

Educație

Refinanțarea: merită să-ți muți creditul la altă bancă?

Refinanțarea nu e o renegociere, e o mutare la alt creditor. Ce costă mutarea și ce nu scrie în anunțul cu rata mai mică.

4 min de citit

Comparație între oferta de credit actuală și una nouă, cu elementele care se pun față în față: durata, serviciile incluse și costurile.

„Am găsit la altă bancă o rată cu câteva sute de lei mai mică.” De aici pornește aproape orice discuție despre refinanțare. Și e o veste bună, numai că răspunsul la întrebarea din titlu nu iese din compararea a două rate lunare. Iese din patru lucruri, iar rata e doar unul dintre ele.

Nu renegociezi. Te muți

Refinanțarea înseamnă că iei un credit nou, la altă bancă sau la aceeași, iar banii din creditul nou sting creditul vechi. Din ziua aceea plătești în altă parte, cu alt contract și alt grafic.

Nu e o discuție cu banca actuală. E o mutare.

Și seamănă izbitor cu mutarea dintr-o chirie în alta. Vezi un anunț cu o chirie mai mică, îți place, semnezi. Chiria din anunț e reală. Doar că nu e singurul lucru care se schimbă când te muți.

Chiria nouă e mai mică. Cât costă mutarea?

La o mutare plătești garanția, poate comisionul agenției, camionul, poate o zi liberă de la muncă. Toate se plătesc o dată, la început, și niciuna nu apare în chiria lunară.

La refinanțare, lista arată așa: comisionul de analiză a dosarului, evaluarea apartamentului dacă ai ipotecă, taxele notariale și cele de carte funciară pentru ștergerea vechii ipoteci și înscrierea celei noi, plus asigurările pe care le cere banca nouă.

Uneori mai apare ceva și la ieșire. Banca veche poate cere o sumă pentru că îi închizi creditul mai devreme. Aici legea pune limite: în forma din OUG 50/2010, dacă dobânda ta e variabilă, banca nu are voie să ceară nimic, iar dacă e fixă, suma e plafonată la cel mult 1% din cât mai aveai de dat. Textele legislative se mai modifică, așa că merită verificată forma în vigoare atunci când ajungi efectiv la ofertă.

Ce faci cu toate astea: le aduni într-o singură sumă și o împarți la cât economisești pe lună. Îți iese numărul de luni după care mutarea începe să-ți aducă bani, nu să te coste. Dacă te gândești oricum să scapi de credit mai repede decât atât, socoteala se schimbă complet.

Cât stai în casa nouă?

Aici e partea care păcălește cel mai des.

Rata lunară scade din trei motive posibile: fie ai o dobândă mai mică, fie ai mai puțini bani de dat, fie ai mai multe luni în care să-i dai. Al treilea e cel mai simplu de obținut și cel mai ușor de confundat cu primul.

Să zicem că Ana mai are 9 ani de plată și primește o ofertă pe 15 ani. Rata îi scade vizibil chiar dacă dobânda rămâne cam aceeași, pentru că aceeași sumă se împarte la mai multe luni. Ana n-a luat un credit mai ieftin. A luat unul mai lung, la care va plăti dobândă 6 ani în plus.

Durata a plătit reducerea.

Asta nu e automat o problemă. Dacă scopul tău e să respiri lunar, o rată mai mică e exact ce cauți, iar prețul plătit în ani în plus e o alegere, nu o greșeală. Devine problemă doar când crezi că ai obținut altceva decât ai obținut.

Ca să vezi care ofertă e chiar mai ieftină, pui cele două credite la aceeași durată și compari cât plătești în total în fiecare. Nu rata cu rata. Totalul cu totalul.

Ce nu scrie în anunț

Două lucruri rămân în afara oricărui calcul, oricât de atent ai fi.

Primul: dacă oferta nouă are dobândă variabilă, ea se compune dintr-un indice care se schimbă periodic și un adaos al băncii, care rămâne fix pe toată durata. Cifra pe care ți-o arată azi e o fotografie a indicelui de azi, nu o previziune. Când compari o ofertă fixă cu una variabilă, compari o sumă cunoscută cu o sumă plus o presupunere despre ceva ce nu s-a întâmplat încă. Nimeni nu știe unde va fi indicele peste cinci ani, iar cine spune că știe presupune, nu calculează.

Al doilea ține de felul în care se calculează dobânda: la cât mai ai de dat. La începutul oricărui credit datorezi cel mai mult, deci și dobânda apasă cel mai tare. Pe măsură ce datoria scade, apăsarea slăbește. Un credit nou repornește tot acest traseu de la capăt.

E ca la mutare: primele luni în casa nouă sunt mereu cele mai scumpe. Nu înseamnă că nu merită mutarea. Înseamnă doar că socoteala „intru pe același drum, doar cu chirie mai mică” nu e chiar exactă.

Dacă e să reții un singur lucru din tot: înainte să compari două oferte, întreabă-te ce vrei să obții. Bani mai mulți în cont la sfârșitul lunii sau bani mai puțini dați băncii până la ultima rată. Sunt două lucruri diferite, se măsoară cu numere diferite și e perfect legitim să-l vrei pe primul. Doar că anunțul cu chiria mai mică nu îți spune niciodată care dintre ele ai luat.

Citește și

Educație

Venit variabil: Cum faci un buget?

Media lunară te minte politicos. Cum se face un buget când veniturile vin neregulat, pornind de la luna cea mai proastă.

· 4 min de citit