Rambursarea anticipată: cât economisești de fapt și când banca nu are voie să te taxeze

Ana și Mihai primesc, în aceeași lună, câte o sumă la care nu se așteptau. Amândoi au credit, amândoi se gândesc la același lucru. Ana are un credit pentru locuință, Mihai unul de nevoi personale cu dobândă fixă. Fac exact aceeași mișcare, în aceeași săptămână, și ies de la bancă cu două socoteli diferite. Ana și Mihai sunt inventați aici. Regulile peste care dau, nu.

„De ce pe mine m-a costat și pe ea nu?"

Rambursarea anticipată înseamnă că dai băncii, mai devreme decât scrie în grafic, o parte din datorie sau tot ce mai ai de dat. Dreptul acesta îl ai oricând. Ce diferă de la un credit la altul e dacă banca are voie să-ți ceară ceva în schimb.

La creditul Anei, reglementat de OUG 52/2016 — ordonanța creditelor pentru bunuri imobile — textul e scurt și fără portițe: creditorul nu are dreptul să aplice penalizări, să perceapă compensație sau orice alte costuri la rambursarea anticipată (art. 41). Tot acolo scrie că dreptul nu poate fi condiționat de o sumă minimă sau de un anumit număr de rate. Ana poate pune și puțin, și des.

La Mihai, regulile vin din OUG 50/2010, ordonanța creditelor de consum. Acolo banca poate cere o compensație, dar numai dacă rambursarea se întâmplă într-o perioadă în care dobânda e fixă. Plafonul e de 1% din suma rambursată anticipat dacă până la finalul contractului mai e peste un an, și de 0,5% dacă mai e sub un an. În plus, compensația nu poate depăși dobânda pe care ai fi plătit-o oricum până la scadență. Iar la dobândă variabilă, la descoperit de cont sau când creditul se stinge printr-o asigurare, nu se percepe deloc.

Un detaliu care încurcă des: contează regimul sub care intră creditul, nu denumirea comercială a produsului. Un împrumut de nevoi personale garantat cu ipotecă poate cădea sub aceleași reguli ca al Anei. Și legile se modifică — ce scrie mai sus e cadrul general, nu contractul tău. Rândul cu comisionul de rambursare anticipată din contractul tău e singurul care te privește direct.

Câștigul nu e rata pe care n-o mai plătești

Aici se rupe socoteala. Numeri ratele care ar fi rămas, le înmulțești, îți iese o sumă care sună foarte bine și te bucuri de ea. Numai că aproape toată era deja a ta.

Gândește-te la fiecare rată ca la un plic cu două compartimente. În primul stau banii pe care îi dai înapoi din împrumut. În al doilea stă prețul plătit pentru că banii aceia au mai stat o lună la tine. Când rambursezi anticipat, plicurile nu dispar. Se golește doar al doilea compartiment.

De aceea câștigul se măsoară într-un singur loc: în dobânda care nu mai apucă să se producă. Banca o calculează lunar, aplicată la sold — cât mai ai efectiv de dat în momentul acela. Scazi din sold, scade și baza de calcul, lună de lună, până la final. OUG 50/2010 formulează asta ca drept: reducerea costului total al creditului, adică dobânda și costurile aferente perioadei rămase.

Calculul practic nu trebuie să-l faci tu. Ceri graficul nou, îl pui lângă cel vechi și compari totalul de plată. Diferența dintre cele două totaluri, minus compensația dacă ai plătit una, e câștigul real. Atât.

Contează și când o faci. Aceeași sumă, pusă devreme, golește compartimente pline. Pusă în ultimii ani de grafic, golește compartimente aproape goale — nu din rea-voință a băncii, ci fiindcă a mai rămas puțin timp în care acea parte din datorie ar fi produs dobândă.

Ana taie din ani, Mihai taie din rată

După o rambursare parțială rămâne o alegere. Pentru creditele din categoria Anei, ordonanța enumeră trei variante: păstrezi rata și scurtezi perioada, scazi rata și păstrezi perioada, sau reduci din amândouă. Tot acolo e prevăzut că banca trebuie să te informeze despre acest drept și să-ți dea în scris, la cerere, o simulare pentru fiecare variantă. La creditele de consum, opțiunile nu sunt formulate identic peste tot — apar în contract și în procedura băncii.

Aritmetic, lucrurile sunt limpezi. Dacă ții rata neschimbată și scurtezi perioada, soldul coboară mai repede și dobânda se oprește mai devreme: se golesc mai multe compartimente. Dacă scazi rata și lași scadența finală unde era, o parte din datorie rămâne afară până în ultima zi și continuă să producă dobândă. Prima variantă lasă mai mulți bani în total. A doua îți lasă mai mulți bani luna viitoare.

Până aici e aritmetică. De aici încolo nu mai e, și e corect să spun asta: nu există un calcul care să-ți spună cât valorează pentru tine o rată mai mică începând de luna viitoare. Depinde de cât de stabil e venitul, ce alte datorii ai și ce s-ar întâmpla dacă mâine ai avea nevoie urgentă de bani. Banii duși în credit nu se mai întorc la tine decât prin vânzare sau printr-un împrumut nou, iar un credit luat în grabă costă de regulă mai mult decât cel stins devreme.

Există și argumentul invers, auzit des: banii ar putea avea altă întrebuințare. Diferența dintre cele două direcții e că suma economisită la dobândă se poate calcula dinainte, iar ce ar aduce banii în altă parte, nu.

Două lucruri de verificat înainte de plată. Dacă există o asigurare atașată creditului, la stingere anticipată ordonanța îți dă opțiunea fie să o menții, fie să o încetezi, cu posibila restituire a primei pentru perioada rămasă, în condițiile poliței. Și situația exactă a soldului o ceri de la bancă înainte, nu după.

Ana și Mihai au făcut același gest în aceeași lună. Ce i-a despărțit n-a fost suma, ci trei lucruri pe care le poate verifica oricine într-o oră: sub ce ordonanță intră creditul, în ce an din grafic te afli și ce faci cu plicurile rămase.